Stiuca este un peste rapitor rapace. Rar exista secii de peste cu o agresivitate si un curaj mai mare decat stiuca. Toate aceste caracteristici ale speciei se datoreaza faptului ca stiuca nu are alti dusmani naturali in afara de om. Nici un alt peste nu vaneaza stiuci, iar conformatia pe care o are este 100% pentru atac. Stiuca mananca aproape orice peste care ii iese in cale. Are un maxilar puternic "mobilat" cu foarte multi dinti care ii permite sa sparga scoici sau sa inghita bibani, chiar daca acestia isi folosesec inotatoarea dorsala pentru a se apara in astfel de situatii.
Stiuca este un sanitar al apelor dulci avand o hrana foarte variata. Se hraneste cu crustacee, scoici, broaste, orice fel de pesti, chiar si morti. Atunci cand nu gaseste ce sa vaneze mananca icrele altor pesti, dar prefera prada aflata in miscare. Practic stiuca nu stie ce inseamna frica fiind probabil singurul peste care nu a evoluat deloc de pe vremea dinozaurilor si pana azi.
Tinand cont de aceste caracteristici se poate spune ca este un peste foarte usor de prins.Se pot folosi foarte multe tipuri de momeli: peste viu, carne de scoica, broscute, se pot folosi pestisori de plastic, voblere, blinkere sau lingurite rotative. Se poate prinde stiuca si la musca. Se poate intampla sa prindeti stiuca si la rama. Mi s-a intamplat sa prind un biban si in timp ce il scoteam din apa sa fie atacat de o stiuca. Acest peste este un fel de crocodil al apelor dulci si are o pofta de mancare infinita. Stiuca ataca alti pesti chiar si atunci cand are burta plina. Spre deosebire de alti rapitori care simt nevoia sa se retraga la adapost si sa digere dupa ce au capturat o prada, stiuca ataca din nou si obisnuieste sa isi aleaga un anume loc unde vaneaza. Asa incat, daca o scapati la prima incercare nu e nimic neobisnuit sa o prindeti aproximativ in acelasi loc dupa cateva minute. Si ca o ultima completare, acolo unde vaneaza stiuca nici un alt peste rapitor nu mai are loc. Este posibil sa existe bibani mici care sunt zapaciti de felul in care stiuca tulbura apa dar si acestia vor sfarsi ca hrana in cele din urma.
Stiuca e mai usor de prins atunci cand apa este limpede. Deci e preferabil sa nu ploua. Atunci cand e soare vede mai bine si la distanta mai mare atacand practic orice obiect stralucitor din apa. Cand apele sunt tulburi riscurile sa se raneasca sunt mai mari si atunci stiucile devin prudente si se ascund in stufaris sau printre ierburi.
Pentru stiuca, lunigimea minima admisa este de 45 cm. Daca pestele e mai scurt el trebuie eliberat. Recordul meu personal este de 101 cm, un peste care avea o varsta de 10 ani si care mancase cel putin 30 kg de alte vietuitoare acvatice in fiecare an de viata. L-am prins la lingurita rotativa si in momentul in care l-am scos din apa mi s-a rupt si lanseta. Pentru stiuca, secretul este sa fie tinuta cat mai mult timp cu capul afara din apa. Spre deosebire de ceilalti pesti, stiuca se sufoca la aer si acest lucru o slabeste de puteri. Daca la crap, spre exemplu, pescarii obisnuiesc sa plimbe pestele prin apa si sa il oboseasca inainte de a-l scoate pe mal, stiuca trebuie tinuta cat mai mult timp cu gura afara din apa urmand a fi scoasa cu un minciog in care se introduce intai coada pestelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu